De ce engleza?

Am auzit adesea, in special pe cei mai maturi, trecuti de vreo 40 de ani, ca limba romana este uitata, ca ne straduim prea mult sa invatam limba unora care cu siguranta nu sunt mai dezvoltati din punct de vedere intelectual. Si este adevarat intr-un fel. Daca stii engleza nu iti mai trebuie nimic, nu trebuie sa te obosesti sa mai inveti alte limbi. Te duci in strainatate si ai pretentia ca toata lumea sa te inteleaga.
Insa, pot spune ca imi place limba engleza. Imi place sa o aud si mi-ar place sa stiu ca sunt 100% capabila sa port o conversatie.
Sincer, de multe ori prefer sa o folosesc pentru a posta un citat, cand imi actualizez statusul, la titlurile de pe blog. Simt ca nu suna la fel daca traduc anumite paragrafe gasite pe internet sau pur si simplu prefer cuvantul "happy" in locul lui "fericit/a". Cateodata parca nu pot sa rostesc un cuvant, sau sa il scriu. Mi se pare ciudat. Mi se pare ca suna mai puternic un lucru spus in romana. Are alta intensitate. Asa ca recunosc ca de multe ori, negasind un sinonim convenabil, ma folosesc de limba engleza.
Sa nu se inteleaga ca neg frumusetea limbii noastre, pentru ca nu se va compara niciodata cu nimic lecturarea unei poezii a unui autor roman.